Am trecut drumul, am intrat si oprit in mijlocul gradinei, am mai tras o data aer in piept si am inceput treaba, cumva din instinct. Si am smuls la buruieni, si am smuls fara sa-mi dau seama ca trec ore, si-n smulusul buruienilor gandurile sau cernit, sau asezat spre ceea ce cred ca ar trebuii sa fac in timpul ce va venii.
La final am privit gradina fara de buruieni, eram obosit, satisfacut, dar cel mai mult ma surprins starea mea de bine, oarecum linistit, impacat, increzator,liber- priveam buruienile smulse si zambind imi venea sa le multumesc pentru timpul petrecut impreuna, si mi sa parut ciudata aceasta stare.
Iata-le, exista undeva, urate de gradinari, injurate de celelalte legume, nu se lasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu